Intro

Nu este nimic într-o omidă, care să ne spună că se va transforma în fluture. Aşa cum publicitatea din România după 1989 nu prevestea nimic din ce se întâmplă acum. Prâslea ai publicităţii, am crescut într-un an cât alţii în şapte. Am ajuns de la dezgustul pentru publicitate al consumatorului la a câştiga nenumărate premii la festivale internaţionale de advertising.

Şi acum ne-a rămas în minte sloganul „V-am prins vrăjitoarelor”, nu se mai ştie pentru ce companie de calculatoare era, probabil unii dintre voi nici nu ştiţi că era pentru o companie de calculatoare. Ideea este că după 1989 asta am avut reclame cu vrăjitoare care lucrează în domeniul IT.

Bodgan Enoiu, directorul general McCann Erickson îşi aminteşte: „La începutul anilor ’90 nu exista nimic. Nici o piaţă a publicităţii. Am schimbat cinci perechi de pantofi până am reuşit să angajez primul om şi primul client [...] Până în ’95 s-a coagulat o piaţă de cumparare şi vânzare de media, în urmatorii ani au început să prindă contur şi serviciile de creaţie, iar între 2000 şi 2005 au apărut grupurile şi serviciile integrate“ (sursă: IQAds).

Bogdan Naumovici, de care cu toţii aţi auzit, iar în caz că aţi fost locatari ai altei planete până acum: directorul de creaţie de la Leo Burnett ne spune: „Eu am intrat in publicitate abia in 1997, asa ca nu stiu cum arata breasla la inceputul anilor ’90. Povesti insa sint destule. De la cum plimbau agentiile clientii prin oras ca sa le arate acelasi panou pe care il mutau de colo-colo pina la modalitatea de plata cash, cu geanta, pe care o agreau multi clienti locali“

Dar această industrie a prograsat cu tot cu haosul tranziţiei pentru că acei câţiva oameni entuziaşti au crezut în ea şi au făcut-o să crească.

În 1994, ceea ce este acum Leo Burnett, era un butic de creaţie înghesuit într-un apartament, cu un calculator, trei oameni şi un client. În prezent are ăn jur de 200 de angajaţi şi dita mai blocul cu care să se mândrească, drept sediu. Ca să nu mai vorbim de Harley Davidsonul lui Naumovici...că la o adică aşa se ştie când vine şefu la birou.

Se spune că se putea întâmpla chiar mai repede: această aliniere la standardele internaţionale. Dar cum în alte instituţii mult mai importante pentru funcţionare statului nu s-au întâmplat nici până acum, nu văd de ce ne plangem aşa rău. Mereu se poate mai bine dar suntem pe calea cea bună.

Un mesaj nu prea încurajator însă din partea veteranilor, pentru noi puştii care vrem să îi prindem din umbra: „La ultima ediţie Leo Academy, deşi cursanţii au trecut printr-un proces de selecţie destul de riguros, am avut parte de perle la care nu mă aşteptam: «să facem un print cu Venus din Milano», «în spotul Disney, eroul vorbea cu vocea răţoiului McDonald’s». Generaţia nouă nu pare să realizeze că degeaba ai mulţi giga de RAM dacă ai hardul gol“, e de parere Naumovici. „Este evident că ne lipseşte o şcoală de specialitate care să ofere oameni pregatiţi şi să fie productivi din prima zi de lucru. În viaţa reală se pierd foarte mult timp şi bani cu pregatirea acestora“, îl completează rivalul de la McCann. (IQAds)

Şi de la „V-am prins vrăjitoarelor” am ajuns la mesaje neconvenţionale care vor să impresioneze în orice fel. Ce sunt mesajele neconvenţionale? Sunt mesaje care se adresează unui public activ, cu cunoştinţe intelectuale peste medie, dornici de nou.

Mesajele promoţionale neconvenţionale sunt căutate de companii şi consumatori laolalta. Creativii se bat în idei cât mai trăznite şi am ajuns să „Spunem lucrurile pe bune” cu tricouri 9XL şi o băutură care nu ne salvează, îndoliem pomi pentru a nu mai „tăia padurea ca-n codru”, punem oameni să meargă cu peruci de trei ori cât capul lor pentru şi aşa mai departe.

Publicitatea neconvenţională implică consumatorul pentru că îl pune să se gândească. Nu îi spune să cumpere ceva anume, este un alt nivel al publicităţii. De asemenea publicitatea neconvenţională obligă consumatorul să se implice în viaţa brandurilor şi să fie interesat. Toţi suntem bombardaţi cu prea multă informaţie zilnic şi incercăm să o filtrăm. Una dintre primele informaţii pe care le aruncăm în „recyle bin”-ul propriu sunt mesajele publicitare. Această formă de publicitate nu trece atât de uşor pe lângă privitor.

După 18 ani avem emisiuni TV dedicate doar publicităţii. Avem companii întregi de publicitate. Avem copywriteri şi art să ne dea încontinuu idei. Aşa că Prâslea a luat mărul, a salvat fata, a ucis balaurii şi acum conduce regatul din scaunul de Creaţie.

Aşa că reveninim la noi, cei care vrem să ducem mai departe publicitatea. Ce vom reuşi să aducem nou? Suntem obligaţi să căutăm şi mai ales să găsim noul. Citându-l pe Bogdan Enoiu: „Dacă visezi frumos, ţi se îndeplinesc visele”. Visăm creativ şi sperăm că se vor îndeplini toate.