Urban Art

Urban art! Picturile murale care umplu pereţii blocurilor gri din Bucureşti ar putea ajunge metodă de promovare?
Eu sper că da. Bineînteles, încercăm să ne păstrăm legali (cât se poate). Dar este o idee de promovare foarte buna: puţin neconvenţională, puţin riscantă, puţin ilegală. Un graffiti bine făcut va atrage de două ori mai multe priviri ca un poster. Posterele se acoperă, se rup, se strică la ploaie, graffiti nu.
Ce ar fi să desenăm cu cretă prin tot oraşul şotroane. Să invităm oamenii la joacă. Puţin contează ce produs promovăm cât timp reuşim să scoatem câţiva oameni din gândurile lor şi să le arătăm că nu totul trebuie sa fie gri.
Totul e colorat. Arta urbană este colorată, violentă, agresivă. Arta urbană reprezintă oraşul. Publicitatea s-a născut în oraş nu? Păi atunci să o păstrăm aproape de casă.
În plină campanie electorală votez: culoare pentru promovare.
Se pot organiza locuri speciale în care artiştii urbani să se întreacă în spray-uri. De ce ne bazăm pe publicitatea neconvenţionala pe această guerilla advertising? Pentru că este spectaculoasă. Este nouă. E greu să mai găseşti un lucru nou. Totul a fost făcut şi refăcut înainte să apuci să te gândeşti la idee. De aceea încercăm să ne reinventăm, să nu plictisim. O promovare prin artă urbană ar accesa un public tânăr, efervescent. Nu putem aplica o astfel de publicitate la toate produsele, doar acelor produse care au un target flexibil în gândire.

Ce se intampla cu indoor-ul in 2009? Parerea lui Razvan Constantinescu

Criza ameninta sectoare importante, cu rezultate notabile in anumite cazuri, in care clientii s-au orientat catre medii cu eficienta maxima, masurabila, medii mai bine targetate pe consumatorul final.
Din punct de vedere al evolutiei, advertising-ul pare ca se afla intr-o faza de nou inceput. Clientii sunt mai interesati de mijloacele de comunicare cu un raspuns imediat, sunt mai orientati catre client, dar in acelasi timp doresc o rata de raspuns imediat. Exista o deschidere mai mare spre tehnologie si instrumente noi de comunicare pentru a comunica mai bine si mai eficient. Indoor-ul este unul din mediile castigatoare pentru ca imbina un grad ridicat de apropiere fata de consumator cu tehnologii noi. Suporturile digitale sunt cele pe care mizam cel mai mult pentru ca aduc pe langa expunerea calitativa, preturi mai mici de implementare si o flexibilitate mai mare.Parerea mea este ca indoor-ul inca nu si-a spus cuvantul in Romania iar anul 2009 nu va stagna evolutia sa. Dupa o perioada incerta din industrie, clientii au devenit mai constienti ca oricand de importanta mentinerii unei comunicari constante cu publicul, in scopul de a conserva valorea brand-ului pe care il reprezinta. In publicitatea indoor, ca si in celelalte medii de comunicare, au existat oscilatii de la finele anului trecut si pana in acest moment, cand lucrurile par sa intre pe o linie ascendenta. In concluzie, imi pastrez previziunea initiala, aceea de crestere a pietei de indoor advertising pentru anul acesta cu 20% fata de anul precedent.

Sursa: IqAds

Concentrat de cultura

[:x]Twilight~Supermassive Black Hole[m?]
Asculta mai multe audio Film »

Aceia dintre voi care vor să lucreze în domeniul publicităţii ştiu cum este să îşi bată capul căutând moduri în care nu s-a mai făcut promovare. Şi nici că ne lăsăm vreunul din noi până nu găsim acea sclipire de ingeniozitate. De ce vrem sa fie neconvenţional? Pentru că publicitatea ne plictiseşte pe majoritatea, şi ne incită doar atunci când e ieşită din tipare.
Aşa că la ce altceva ne putem aştepta din partea publicaţiilor:„Dilema veche”, „România literară” şi „Aspirina săracului”, decât la o reclamă pe seama publicaţiilor. „Concentratul de cultură” este o promovare mai mult decât inspirată pentru cele trei ziare: o „Românie literară” la micul dejun, un pic de „Dileme” la prânz, iar dacă ne cade mai greu, putem să luam o „Aspirină” să ne destindem.
Pleşu, Manolescu şi Dinescu ne invită la o ciorbă de litere, cu un strop de iuţeală într-un ardei: „Supă Creme de la Creme” ce mai. Aşa cum spun americanii „food for the soul and food for the brain” (mâncare pentru suflet şi mâncare pentru creier).
Înăuntrul pliciului de „concentrat” găsim trei ingrediente foarte importante: trei scrisori de la fiecare din editori care ne scriu despre ziarele respectiv revistele lor, şi ne explică de ce ar trebui să le citim. Scrisorile sunt scrise în stilul publicaţiilor proprii, şi promovează lectura care, folosind cuvintele lui Pleşu din începutul scrisorii sale, „e o ocupaţie hrănitoare”. Andrei Pleşu este singurul dintre cei trei care păstrează nota gastronomică în scrisoarea pe care ne-o adresează. Dinescu ni se adresează dintr-un punct de vedere predominant politic şi ne îndeamnă să stăm alături de el să facem haz de necaz (altă vorbă de duh). Nicolae Manolescu pledează pentru istoria României literare, căci a rezistat din 1855 în prezent chiar dacă au fost mici întreruperi.
Şi ca să nu ne lase doar cu o gură de cultură, ne oferă să participăm la un concurs cu premii: un Volvo însoţit de cărti, un set de cărţi, şi 100 de premii contravaloarea abonamentului. Să tot câştigăm la aşa premii nu alta. Un mic post scriptum la partea cu premiile, toate sunt „Premiul cel mare”, ceea ce dă peste nas clişeelor promoţionale.
Şi cum pofta vine mâncând, luaţi de citiţi. Poftă bună la lectură.

Booboos in advertising [part 2] - Ford

Al doilea eşec despre care vreau să vă vorbesc este eşecul modelului Edsel al companiei Ford. Lansarea automobilului Edsel a fost însoţită de o publicitate masivă. Sloganul folosit a fost „Soseşte Edsel!”. Probabil una din primele greşeli a fost că automobilul să nu apară în reclame iar când au început să apară prin showroomuri, dealerii au fost obligaţi să le ţină sub huse.

Curiozitatea a avut un impact imens asupra publicului care fierbea de nerăbdare să vadă maşina. Din păcate Ford s-a supraestimat şi nu a considerat niciun moment că maşina nu va fi pe măsura publicităţii.

O altă greşeală făcută de compania americană a fost numele. Ei au iniţiat un sondaj de piaţă pentru a găsi un nume potrivit pentru maşină. În urma acestui sondaj Ford a primit în jur de 10.000 de nume. Preşedintele companiei, Ernest Breech a hotărât să i se spună simplu „Edsel”. Edsel este numele singurului fiu a lui Henry Ford, întemeietorul companiei. Acesta fusese unul din numele propuse în sondajele de piaţă şi nu se bucurase de un mare succes la public. Warnock, directorul de relaţii cu publicul a declarat referitor la numele ales: „Tocmai am pierdut 200.000 de vânzări”.

Următoarea problemă a fost designul. O maşină bine clasată trebuie să fie frumoasă. Mulţi dintre noi nu putem să descriem ce anume este frumos la o maşină, dar toţi o ştim când o vedem, acel „je ne sais quoi”. Prima versiune a maşinii era originală şi spectaculoasă, însă acel design nu a apucat să vadă semnul de „exit” al fabricii. Ultimul design aprobat era deosebit. Era un design care atrăgea privirea, cea mai frapantă fiind partea din faţă. Dar era un design periculos, pentru că ori îl plăceai ori îl urai. Dat fiind acest fapt mulţi nu au apreciat designul criticând aspru.

Ford a continuat publicitatea agasantă umplând media de articole de promovare.

Maşina a avut întradevăr câteva caracteristici inovatoare: a fost prima maşină din lume cu frâne automate şi deschidere electronică a capotei. În primul an Ford a vândut un sfert din câte maşini se aştepta să vândă (64 mii – 200 de mii), iar vânzările au scăzut în continuare. În 1959, Ford a publicat ultima reclamă pentru acest model şi a oprit producţia.

Şi până la urmă ce a mers prost? Ford s-a crezut un Popeye cu o supradoză de spanac. A făcut o campanie pe care a crezut-o invincibilă. Cu toată promovarea, consumatorilor nu le-a pasat decât că este un automobil urât cu un nume pe măsură care mai era şi scump.

Din fericire pentru Ford, a reuşit să contrabalanseze dezastrul Edsel, lansând peste câţiva ani spectaculosul Ford Mustang, căruia încă îi mai admirăm modelele în prezent pentru că a fost înbunătăţită permanent. Edsel nu a găsit piaţa pe care să se desfăşoare în voie: mai întâi maşina şi după apoi găsim cumpărătorii.

Ford Edsel

Booboos in advertising [part 1]

Dacă sunteţi de părere că „aia mari” nu greşesc, aveţi o părere prea bună despre ei. Mai de grabă se merge pe principiul „the bigger they are the harder they fall”. Aşa că plănuiesc să vă vorbesc despre două întâmplări dezastruoase în istoria advertisingului şi brandingului.
Primul dintre eşecurile clasice de branduri a fost cazul „New Coke”. Motivul a fost faptul ca Brandul Coca-Cola a uitat că el nu este doar gustul, ci întreaga istorie care stă în spatele băuturii. Coca-Cola, unul dintre cele mai de succes branduri, în fapt cel mai recunoscut brand din lume a decis în anul 1985 să stopeze producerea băuturii Coca-Cola.
Pentru a întelege exact procesul prin care a trecut compania trebuie să vă povestesc puţină istorie.
Fiind cunoscut drept cel mai de seama rival al eroinei poveştii noastre, Pepsi-Cola nu a avut acelaşi succes dar cu siguranţă a încercat din răsputeri să îi pună beţe în roate. Ca un fel de Coyotee care încearcă să îl prindă pe Road Runner şi niciodată nu reuşeşte, raportul dintre vânzările Coke şi Pepsi depăşeau cinci la unu. Acesta a fost momentul în care Pepsi a decis să se repoziţioneze ca o băutură pentru tineri. În anii 1970, Pepsi a lansat Pepsi Challenge, care presupunea testarea produselor doar pe baza gustului. În urma acestor teste, spre bucuria companiei Pepsi şi uimirea lui Coke, Pepsi era favorizat pentru gustul mai dulce.
Astfel Coca-Cola a început să lucreze la o nouă formulă de băutură, iar după un an a apărut puiul băuturii recunoscute, numit New Coke. Băutura a fost primită bine pentru gustul bun pe care îl avea. Coca-Cola a decis însă că nu poate avea pe piaţă două produse aflate în concurenţă directă aşa că a decis să scoată de tot băutura originală de pe piaţă şi să introducă New Coke în locul ei.
Ooops...se pare că din păcate compania Coca-Cola subestimase serios puterea primului ei brand. Reacţiile au fost adverse: oamenii nu au cumpărat noua băutură pentru că nu reprezenta brandul lor preferat. Nu poţi să iei o băutură care are o istorie serioasă şi care este plăcută pentru această istorie şi să o scoţi de pe piaţă. Coca-Cola a decis să reintroducă băutura originală pe piaţă, iar vânzările au crescut spre cer. Adepţi ai teoriei conspiraţiei consideră că ar fi fostul o strategie genială de marketing. Acum s-ar putea să le acordăm puţin cam mult credit.

Ce spuneaţi despre promovare neconvenţională?

Urban art! Picturile murale care umplu pereţii blocurilor gri din Bucureşti ar putea ajunge metodă de promovare?

Eu sper că da. Bineînteles, încercăm să ne păstrăm legali (cât se poate). Dar este o idee de promovare foarte buna: puţin neconvenţională, puţin riscantă, puţin ilegală. Un graffiti bine făcut va atrage de două ori mai multe priviri ca un poster. Posterele se acoperă, se rup, se strică la ploaie, graffiti nu.

Ce ar fi să desenăm cu cretă prin tot oraşul şotroane. Să invităm oamenii la joacă. Puţin contează ce produs promovăm cât timp reuşim să scoatem câţiva oameni din gândurile lor şi să le arătăm că nu totul trebuie sa fie gri.

Totul e colorat. Arta urbană este colorată, violentă, agresivă. Arta urbană reprezintă oraşul. Publicitatea s-a născut în oraş nu? Păi atunci să o păstrăm aproape de casă.

În plină campanie electorală votez: culoare pentru promovare.

Se pot organiza locuri speciale în care artiştii urbani să se întreacă în spray-uri. De ce ne bazăm pe publicitatea neconvenţionala pe această guerilla advertising? Pentru că este spectaculoasă. Este nouă. E greu să mai găseşti un lucru nou. Totul a fost făcut şi refăcut înainte să apuci să te gândeşti la idee. De aceea încercăm să ne reinventăm, să nu plictisim. O promovare prin artă urbană ar accesa un public tânăr, efervescent. Nu putem aplica o astfel de publicitate la toate produsele, doar acelor produse care au un target flexibil în gândire.